O dragoste neimplinita este intotdeauna romantica

Recent am auzit o replică care mi-a atras atenţia într-un film romantic.Ca în orice film american a cărui acţiune se petrece afară toţi vorbeau numai limba engleză,parând a deţine la perfecţie toate expresiile uzuale americane,deşi această limbă nu este predată nicăieri în vreo ţara europeană.Replica era următoarea:”o dragoste neîmplinită va fi întotdeauna romantica”.M-am gândit toată seara la vorba asta.Adică dacă nu are finalitate automat devin un produs al imaginaţiei toate cele ce vor urmă,un apanaj al viselor. Dacă ştii cum s termină e realistă şi tot ce e teluric e automat plictisitor, natural.Deci naturaleţea e plictisitoare şi cele ce vor urma fiind lipsite de orice imprevizibilitate devin normale .Normalul e plictisitor şi continuitatea nu e mulţumitoare din punct d vedere al inimii.Ciudată mai e inimă asta:isi doreşte linişte şi fericire şi atunci când o obţine nu o mai vrea pentru k o face nefericită prin repetabilitate.Înseamnă ca dacă eşti cu cineva alături de care eşti liniştit şi fericit e un mare lucru deoarece mereu liniştea aia aduce un nou sentiment de căldură.Oare fericirea devine automat nefericire când te saturi de linişte?Eu nu ştiu ce vreau,dar ştiu sigur ceea ce nu vreau şi ce nu vreau este să mă plictisesc vreodată,căci eu vreau să îl am şi să nu ma mai satur,să îl simt şi să nu îmi fie de ajuns.