joi, 11 februarie 2010

În ziua de azi nu te poţi căca fără aparatul foto după tine


2 3 5 chiar 8 megapixeli.Momente importante din viaţă au ajuns să fie surprinse cu atâta uşurinţă în orice ipostază şi în orice condiţii:ploaie, vânt, întuneric graţie noilor stabilizatoare şi blitzuri ultra performante pe care suntem dispuşi să plătim mai mult pentru a avea parte de aceste momente de eternitate în final postate pe vreun site de matrimoniale ascuns sub faţada de "metode de a avea noi prieteni”.De fapt tot ce vreau să evidenţiez nu este obsesia noastră pentru nou sau pentru performanţă în arta fotografică,ci faptul că am devenit mult prea obsedaţi(unii din noi mai mult sau mai puţin) de a face poze în orice moment care ni se pare că suntem mai cool,în care credem că arătăm mai bine decat de obicei.Dar acest de obicei nu exista din pacate decat noaptea cand si dormim daca si atunci se mai pune problema de intimitate fotografica.Anumite individe au dus insa aceasta moda la extrem si orice iesire in club,mai ales insotita de o bluza noua,de un botic nou roz sau mai ales de o culoare noua la par trebuie evidentiata neaparat de un aparat foto cu minim 12 pixeli care nu scoate ochii rosii si care oricum va fi ajustata de photoshop sau de picasa.Fiecare gura de suc bauta trebuie observata de cineva,fiecare privire perversa nou inventata si adaptata la ritmul muzicii nu trebuie iertata sub nici o forma,chiar daca nu e nunta,botez sau revelion.Orice merita pozat,iar baia unui club constituie acest altar de desfasurare a actului sfant de pozare datorita luminii potrivite ce pica perfect pe preoteasa bliturilor.Tind să cred că narcisismul prinde iarăşi forţe după o perioadă de declin începută la sfârşitul erei mitologice o data cu moartea lui Narcis şi se manifesta profund în zilele noastre prin locuri pline de lumini,băuturi pe masă şi rochii inzestrate cu sex-appeal din fabrică.Oare până la urmă ce vrem să surprindem de fapt:frumuseţea de la 18 ani,banii de care dispuneam atunci de ne aşezăm fix în dreptul mesei în care mereu e o sticlă pe jumătate plină de votka sau pur şi simplu cam toţi suntem prea plini de noi.Valorile se văd în timp,nu în pozele făcute în acest timp pierdut .Intimitatea e deja un lux pe care nu mi-l mai dorim deoarece nu se mai merge pe ideea less is more ci more is more,iar tacerea vizuala nu garanteaza decat un anonimat ilar pentru specimenele mondene.Lame

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire