Doamna si cobaiul

În orice relaţie de lungă durată bazată pe sentimente intense există întotdeauna un ritual al dezvirginării care se realizează într-un fel sau altul.Toţi ne dorim ca noi să fim primii din viaţa partenerului nostru la un anumit capitol:vrem să fi mers pentru prima dată cu noi într-un anume loc,vrem ca alături de noi să încerce acele lucruri nemaivăzute şi nemaisimtite până atunci şi cu siguranţă vrem ca în dormitor iniţierea să fie făcută tot de noi.Dacă nu pentru prima dată măcar perfecţionarea să se realizeze cu noi.Avem astfel sentimentul acela că am reprezentat ceva pentru persoana respectivă în timp şi că nu vom fi uitaţi prea uşor iar repetarea gestului va fi imposibilă deoarece va avea automat în structură amintiri legate de ce a fost şi nu are dreptul sufletesc să mai fie o data.Fiecare ne dorim să fim cobaiul celuilalt şi în acelaşi timp stăpânul lui,să îl avem şi să nu-l mai împărţim nimănui.Asta în cazul unei mari iubiri.Pentru o iubire pasageră se aplică doar postura de stăpân.
Prima data contează(şi nu mă refer aici la pata roşie după cearşaf sau ce e acolo la baieti pentru prima data ca nu am reusit sa aflu care e acel simptom al dezvirginarii masculine) pentru că noul creează precedente ce nu vor mai fi repetate într-o altă relaţie.E ca un fel de contract scris cu încredere,transpiraţie şi sărutări şi în care semnezi cu trupul.Până la urmă deşi e cel mai profanat din toate clauzele,la final e cel mai câştigat. Sufletul în schimb are două variante: fericire sau dor veşnic.Alegerea persoanei nu e niciodată întâmplătoare;fără chemistry nu faci nimic,iar dacă o faci fără automat deţine statutul de iubire pasageră.Repetarea duce la perfecţionare,iar noul aduce mereu un aer plăcut în relaţie care o face din ce în ce mai puternică.
Anumite chestii e mai bine să le faci o dată în viaţă cu o anumită persoană: that special somebody.Căci jumătatea ta lipsă din androgin e undeva pe acolo şi dacă ai dat de ea păcat mare să o pierzi.Păcat de timp şi de exerciţiul fizic al inimii.