Până la ce vârstă credem în Moş Crăciun?
Fiecare are dreptul de a visa,de a spera la ceva mai bun,de a vrea să fim mai buni.Totul are o limită în ziua de azi,până şi dreptul de a visa este limitat,excesul fiind condamnat drept boală.Iar visătorii autohtoni nu mai sunt populari,şi-au pierdut din farmec;în zilele noastre reuşesc doar cei cu un scop precis,fără prea multă şcoală şi cu prea mult tupeu.Reţeta proiectării tale într-o lume perfectă,înconjurat de oameni pe placul tău şi de circumstanţe mai mult decât favorabile e lipsită de rezultat:realitatea crudă care ar trebui pusă pe grătar nu permite penetrarea fanteziilor în ea.
Toţi ne visam într-o maşină de bun simţ,iar o dată ajunşi acasă în apartamentul nostru situat central unde ne aşteaptă un căţel mereu binedispus care surprinzător iese singur pe afară ne aşezăm în patul imens plin d perne şi ne recreem în faţa plasmei obscen de mare.Mereu ne dorim ca totul să fie mai bine,să avem mai mult,să trăim o viaţă cât mai complexă care ne permite în acelaşi timp răsfăţul personal.Toţi vrem să găsim partenerul ideal sau cel actual să fie cât mai bun cu putinţă care să fie alături de noi mereu şi cu care să ne bucurăm de toate aceste vise ajunse realitate.Toţi vrem sa arătăm mai bine şi mereu de luni ne ducem l sală,ne lasam de fumat,ne putem pe slăbit/îngrăşat,promitem că vom renunţă la micile răutăţi,facem tot ce se poate să fim mai plini de curaj în luptă cu proprii demoni.Toate aceste fantezii sunt bazate pe promisiuni persoanale ce aparent nu sunt atât de greu de îndeplinit;tot ce e necesar sunt ambiţia şi conştiinciozitatea.În fantezii totul e mai mare,mai bun,mai gustos .Aici timpul se poate cumpara,iar greselile se pot repara
Până când avem dreptul să visăm?Până când visatul cu ochii deschise devine doar un viciu penibil de care ne agăţăm cu atâta speranţa.Care e piedica ce nu le face fantezia real?În gânduri n-ai nici o limită şi totuşi visarea e plăcută până într-un puncta…pana când îţi dai seama ca e totul de vis şi tu de fapt stai doar într-o cameră mică înconjurat numai de sperante….
Toţi ne visam într-o maşină de bun simţ,iar o dată ajunşi acasă în apartamentul nostru situat central unde ne aşteaptă un căţel mereu binedispus care surprinzător iese singur pe afară ne aşezăm în patul imens plin d perne şi ne recreem în faţa plasmei obscen de mare.Mereu ne dorim ca totul să fie mai bine,să avem mai mult,să trăim o viaţă cât mai complexă care ne permite în acelaşi timp răsfăţul personal.Toţi vrem să găsim partenerul ideal sau cel actual să fie cât mai bun cu putinţă care să fie alături de noi mereu şi cu care să ne bucurăm de toate aceste vise ajunse realitate.Toţi vrem sa arătăm mai bine şi mereu de luni ne ducem l sală,ne lasam de fumat,ne putem pe slăbit/îngrăşat,promitem că vom renunţă la micile răutăţi,facem tot ce se poate să fim mai plini de curaj în luptă cu proprii demoni.Toate aceste fantezii sunt bazate pe promisiuni persoanale ce aparent nu sunt atât de greu de îndeplinit;tot ce e necesar sunt ambiţia şi conştiinciozitatea.În fantezii totul e mai mare,mai bun,mai gustos .Aici timpul se poate cumpara,iar greselile se pot repara
Până când avem dreptul să visăm?Până când visatul cu ochii deschise devine doar un viciu penibil de care ne agăţăm cu atâta speranţa.Care e piedica ce nu le face fantezia real?În gânduri n-ai nici o limită şi totuşi visarea e plăcută până într-un puncta…pana când îţi dai seama ca e totul de vis şi tu de fapt stai doar într-o cameră mică înconjurat numai de sperante….
publicat de Ivona Rose la
02:06
1 comentarii:
"Iar visatorii autohtoni nu mai sunt populari,si-au pierdut din farmec;in zilele noastre reusesc doar cei cu un scop precis,fara prea multa scoala si cu prea mult tupeu"
- nu am cum sa fiu de acord cu tine niciodata cu chestia asta pentru ca nu e asa;) de atatea ori am purtat discutii legat de personaje din astea tupeiste,basinoase si pe deasupra si proaste,dar care de altfel se considera niste descurcareti atotstiitori si intotdeauna am ajuns amandoi la concluzia ca mai devreme sau mai tarziu ei sunt marginalizati si dati deoparte de restul,in favoarea persoanelor capabile,cu bun simt,si care isi cunosc lungul nasului. genul asta de oameni pe care tu il vezi ca fiind cel mai castigat in societatea de azi, intr-un final ajung intr-un con de umbra,dati deoparte, facandu-si veacul printre destia de-ai lor,fara a realiza,a construi ceva pentru ca le lipseste baza;) si fara fundatie nu poti construi nimic de durata,pt ca o sa se darame la primul suflu mai puternic...
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire